Menu

Garana Jazz Festival 2015 - a patra zi - prima parte - insemnari de spectator

3385

Snarky Puppy

Michael League // Bass

Larnell Lewis // Drums

Nate Werth // Percussion

Bob Lanzetti // Guitar

Shaun Martin // Keys

Bill Laurance // Keys

Justin Stanton // Trumpet-Keys

Mike Maher // Trumpet

Chris Bullock // Sax

Snarky Puppy este o trupă din Brooklyn, New York, condusă de basistul Michael League, premiat Grammy. Este un organism viu, într-o continuă schimbare și are în jur de 40 de membrii care au cântat de-a lungul timpului în diverse formule, înregistrând albume sau făcând turnee. Muzica lor are o mulțime de influențe aduse de artiștii care compun această dinamică trupă, lucru care se datorează și colaborării membrilor săi cu diverși artiști ca: Erykah Badu, Marcus Miller, Kirk Franklin, Ari Hoenig și alții. Actualii membrii permanenți ai trupei nu țin doar concerte, aceștia încearcă să facă și o educație muzicală, ținând workshop-uri și cursuri de muzică, țările în care și-au desfășurat aceste activități fiind: SUA, Canada, Franța, Germania, Belgia, Olanda și Anglia. Au înregistrat primul album în anul 2006 ”The Only Constant”,   iar de atunci au continuat să scoată numeroase albume (”The World Is Getting Smaller”, ”Bring Us the Bright”, ”We Like It Here”, etc).

Ultima seară. Întârzierea primei trupe. Modificarea programului. Așteptarea publicului pentru încă o oră. Primul concert. Snarky Pupppy.

Cei nouă membrii ai ”Cățelușului Supărat” prezenți la Gărâna au suprapopulat scena cu instrumentele lor. Nu mai aveai loc nici să arunci un ac acolo. Iar când au început să cânte, spațiul a devenit și mai aglomerat. S-a umplut de entuziasm, de plăcerea lor de a fi acolo, de tinerețe și energie. Dintr-o dată au făcut toți corp comun, instrumente și instrumentiști, devenind un sistem ce pulsa încontinuu.

Pulsul lor a fost transferat mulțimii înmărmurite care nu mai știa la ce să se uite. La suflătorii pătimași din dreapta îndepărtată, sau la clăparul ce se distra nebunește cu clapele sale în stângă, cântând ba cu spatele, ba cu fața, ba liniștit, ba agitat, sau în centru unde stăteau unii peste alții, basistul, chitaristul și cel de-al doilea clăpar, plus că mai erau și în spate, toboșarul ce se supraîncălzea de la ritmul ce i s-a pus în mâini și percuționistul transformat în pasiune. Un vulcan din care magma curgea peste noi. Au țâșnit încontinuu în ritmuri cunoscute și în improvizație, scânteile lor arzând trupurile înghețate din poiană.

Muzica nu se mai auzea doar cu urechile, întreg corpul asimila sunetele ce străpungeau epiderma, intrând adânc în țesut. În organismul de pe scenă lucrurile se întâmplau limpede și în toată agitația vulcanului, puteai să auzi câte un instrument central. Era ba trompeta ce urca înalt spre cer sufletele agățate de ea. Ba saxofonul ce unduia trupurile urcându-le sau coborându-le atât prin spațiul intern, cât și în cel intern. Toate clapele ce intensificau curgerea magmei, alcătuind sunete fervente formate în corzile spirituale. Solo-ul de chitară ce mi-a descoperit hăul, în care a intrat și a început să-l curețe, înaintând cutezător, înlăturând din fața lui toate bucățile de murdărie pe care le-a găsit. Și tobele, tobele ce dădeau palpitații, schimbând ritmul în care bateau inimile, silindu-le să bată în cadența impusă de ele.

Planau toate suntele singulare deasupra sunetului întreg, ce era constant acolo, ca o plasă care urma să prindă bizanteriile manifestate de muzicieni. A fost un carusel continuu în care am fost prinși cu toții, exaltați de sunetul abundent ce se revărsa.

Atracția irezistibilă față de muzica acestor tineri artiști a fost alimentată într-un mod fermecător de suita instrumentelor și de lejeritatea cu care ei se mișcau prin spațiul sonor, formând fără încetare întinderi nemărginite pline de frumusețe, oaze în care puteai să respiri fără greutate.

b2ap3_thumbnail_snaky_20150715-095221_1.jpg

 

Comments

  • No comments made yet. Be the first to submit a comment

Posteaza un comentariu

Guest
Guest Sâmbătă, 19 August 2017