|
Pagina 1 din 3 CRONICI PUBLICATE IN SUPLIMENTUL PARALELA 45 AL COTIDIANULUI RENASTEREA BANATEANA Culorile solstiţiului Structuri posibile, o mini-retrospectivă Lidia Ciolac şi un album monografic „Morfologii imaginare”, în cadrul programului Maeştrii Timişoarei, un program iniţiat şi organizat de Galeria Triade. Cu matematica ritmului bine construit, formele grafice executate prin contur simplu sau prin suprafeţe umplute de laviuri şi culori, pot fi încadrate într-un „suprarealism abstract” sau „suprarealism constructiv”. Cu certitudine, graficiana îşi camuflează discret, dar cu persuasiune şi intense doze lirice, bogăţia ei imagistică, întregită de personaje fantastice, unduioase arabescuri irepetabile sau transparenţe ale unor structuri vegetale sau labirintice, mereu altele. Lucrările Lidiei Ciolac sunt precum încăperile dintr-un imens castel al lumii onirice, cu nenumărate călătorii prin săli de lectură vizuală. Galeria Calina continuă seria expoziţională al anului 2009, cu tematica Exprimă-te prin artă: dinamism şi diversitate culturală, concept dedicat tinerilor artişti români. Andrei Ciubotaru (Bucureşti) îşi prezintă Arca sa (din ebraicul arôn = casă): o prismă hexagonală cu personaje abstracte umane, decorative şi oarecum mecanice, înlănţuite asemănător zidurilor unei cetăţi, peste o tablă aşezată pe trei tuburi culcate. În chip de creneluri, figurile lor sunt lipsite de fizionomii individualizate, aşa cum corpurile lor monumentale ascund, în interior, un ancestral mister greu de desluşit. La fel de decorative şi impersonale, câteva Portrete cu mască de gaze stilizate geometric, tridimensionale şi colorate, străjuiesc simezele galeriei, amintind de blazoanele unor familii de luptători, anonimi contemporani într-un spaţiu prea liber, parcă neterminat. O expoziţie „dedicată celei mai dramatice şi obscure perioade”, cu Cei ce se pedepsesc singuri: Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu, Arta şi România în anii ’80-’90, la Muzeul de Arte Timişoara – curator Erwin Kessler. Atipici artei acelui timp, cei trei artişti cu aripi neştiind exact unde pot zbura, expun desene, picturi, fotografii, însemnări etc, cu opţiunea încadrării în nimicul monoton, aşezaţi precum insectarul dintr-un sertar ce nu se mai deschide. Într-o abundenţă introspectivă de hazard cotidian, cu idei reale apoi etern perdante şi un pas înaintea alienării, ansamblul conţine mesaje frustrante dintr-un (auto)exil al muţeniei totale şi durerea negăsirii unui loc anume. Cu numeroase (auto)portrete – strigătele surde ale lui Bertalan, simplitatea morbidă şi caricaturală a lui Mitroi, grimasele lui Grigorescu – lucrările sunt legate de caracteristicile constructivismului, post-dadaismului, neo-ortodoxismului etc. Privindu-le, un ac stă înfipt în spate şi simt că am şi dau... din aripi. Zadarnic... Expoziţia-insectar este însoţită de o carte documentară. În continuare la Muzeul de Artă, Mihail Moldoveanu (stabilit la Paris) şi expoziţia sa de fotografie A propos de Robert Wilson, cu instantanee din spectacolele de teatru experimental ale regizorului american amintit adineaori. Posedând o gamă variată de abordări artistice (arhitectură, coregrafie, pictură, sculptură, design etc) sau colaborator al multor artişti cunoscuţi (Allen Ginsberg, Tom Waits, Lou Reed, Giorgio Armani ş.a.), Robert Wilson este considerat unul din vrăjitorii jocului de lumini la numeroasele „mise en scene” desfăşurate pe marile estrade internaţionale, începând din anul 1969: The King of Spain, Lohengrin, Peer Gynt, Hamlet, Faust, POEtry etc, unde actorii devin părţi componente ale unei scenografii pe cât se poate de simple şi austere, pe atât de inconfundabile în avangarda gen(ia)ului. Conceptual, sunt asociate influenţe din suprarealism, dadaism sau arta minimală, în fascinaţia unor efecte vizuale şi imagini realizate doar prin compoziţie, lumină şi culoare. Cu aceeaşi ocazie, dar separat, Mihail Moldoveanu a prezentat şi o serie de fotografii despre Timişoara, materializate într-o elegantă carte de autor. Un eveniment cu totul special a fost găzduit la Galeria Helios. Este vorba de manifestarea expoziţională Absurdul în artele vizuale, organizată de Filiala Timişoara a Uniunii Artiştilor Plastici din România, pentru a marca o sută de ani de la naşterea marelui dramaturg româno-francez Eugene Ionesco. Printre expozanţi s-au numărat Romul Nuţiu, Suzana Fântânariu, Elena Minodora Tulcan, Dumitru Şerban, Constantin Răducan, Ştefan Luigi Varga, Viorel Cosor, Sorin Nicodim, Maria Bana Jichiţa, Gabriel Kelemen, Oana Bolog-Bleich, Traian Abruda şi Felicia Selejan. CIPRIAN CHIRILEANU
Timişoara pe şevalet To Float – a pluti prin Galeria Pygmalion, cu Goran Despotovski (Serbia). Un dialog al monotoniei căutate şi o aruncătură spre infinitul neprihănirii între semeni: dintr-un capăt, un şir umanoid în costum, cu fizionomii precum şablonul alienării, amintesc de Parabola orbilor al lui Breugel cel Batrân, dar lipsiţi de ritmul căderii. Descendenţa umbrelor lor sunt strivite pe pânze, în celălalt capăt. Iar în mijloc, grupul imaculat fără aripi şi identitate, lipit vraişte la fereastra cu lumini. Sunt cele trei instalaţii textile expuse cu priveghiul invizibilului, atotputernicul ce suflă în ceafă permanent oricând şi oricum! Emil Grama etalează o succesiune de Peisaje, la Palatul Administrativ. Dominate de compoziţii statice cu albastru înnegrit parţial de noapte şi un roşu-oranj aprins de diurn, puţinele elemente recognoscibile ale naturii sunt esenţializate sub lumina Lunii sau al Soarelui. Stilizate, liniştea anumitor porţiuni decorative din portalul cu clopote nebătute, din uscăciunea crengilor dezfrunzite şi neunduite de vânt, sau din formele ierburilor necosite, lărgesc spaţiul solitudinii. Astfel, peisajele se pot vedea ca proiecţii mentale ale contemplativului. La Galeria Helios s-a vernisat o mini-retrospectivă Aurel Breilean, artistul primului decanat al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara (1990-1995), prilejuită de împlinirea vârstei de 80 de ani a pictorului. Expoziţia se deschide cu o serie de studii academice (1953) - o lecţie deschisă, prototip al perfecţiunii desenului corpului uman, pictural şi teluric, cu ştiinţa clasicului clar-obscur. Apoi, privirea bonomă cu sclipiri nostalgice, mereu prinsă de bucuria unui taifas, explodează în timp într-un abstract compoziţional vegetal, liric şi deschis, ataşat uneori de două-trei suprafeţe decalate, temă şi formulă de prezentare caracteristică ultimelor lucrări (până în 2003). Este o expoziţie-punte pentru cei 50 de ani de creaţie individuală şi respect cuvenit din partea generaţiilor de plasticieni timişoreni. Andreea Foanene şi Re-locuirea copilăriei. Nenumărate păpuşi desenate, pictate sau confecţionate, şi-au găsit loc în Galeria Calina. Unele sunt coborâte din cer, dimineaţa, altele sunt gonite de stele, iar câteva stau suspendate de tavanul galeriei. Copilăria este re-trăită prin memoria hieratică al unui corp inert, repetitiv şi imaginativ, precum fetişul din sertar al unui portret colectiv, cu nume distincte. O temă aparent uşoară, ca o joacă de copil! Mai mult decorative decât picturale, lucrările se află sub incidenţa tristeţii şi a neutralităţii sufleteşti, adulte. La Galeria Mansarda, un proiect continuat de graficiana Suzana Fântânariu: Xilogravură – matrice stilistică III. Alături de artistă, expun Ana Adam, Dan Boar, Cristina Bobirică-Vlădilă, Ciprian Chirileanu, Ciprian Ciuclea, Florin Haţegan, Raluca Moldovan, Ortansa Moraru-Ilie, Felicia Selejan, Voicu Sătmărean, Szakats Yvette şi Mihai Zgondoiu, împreună adunaţi de vorbelor scrutătoare ale lui Ciprian Radovan. Un amestec complementar între tradiţie şi neconvenţionalism, cu tipar înalt şi surplus ambiental al demersurilor grafice personale, sunt reperele generale ale unui creuzet matricial în alb-negru şi ceva culoare. Seminţelor conceptuale nu le ajung doar răbdarea travaliului, ci şi vizionarea cu mai mult timp decât pentru o simplă simeză la-ndemână. Cu desene executate pe hârtii preparate manual, la Galeria Axa-art este prezent Mátyás László, un artist stabilit la Szolnok, în Ungaria. Este o expoziţie aparte, prin diversele experimente grafice folosite: pistrui-câmpuri abstracte lăsate de rugina piliturii de fier şi joaca dirijată al unui magnet; suprafeţe dilatate de naturaleţea urmelor de fum; hârtii având diferite texturi, decupaje sau broderii tivite pe margini... Desenele în sine, în tuş, peniţă şi laviu, cu linii şi pete vag expresioniste, uneori şi cu prezenţe feminine, nude, au fragilitatea unui budoar. Un trecut... prezent, debut al Irinei Bernaz (Cernăuţi) la Cafe Papillon. Sau ecoul estompat al obscurităţii temporale, grizat de bătrâneţea amintirilor: copii cu picioare aproape schilodite de trecutul fad al fizionomiei impasibile şi cămăşile lor albe... Sunt mândrii pionieri ai ofilitului nu demult comunist! Ca substitut al bucuriei de şapte ani, atunci, stăpânirea de sine era privită cu fascinaţia înălţimii taliei unui adult, până sub poalele unei ţevi de tanc pacificator. Cromatica acum lipseşte, un rămăşag câştigat al non-culorilor din lucrări. Fiecare cu cravata lui! CIPRIAN CHIRILEANU martie 2009
Februar în şase expoziţii Diana Popovici expune, la Galeria Helios, Lithos. Descoperită de germanul Alois Senefelder, în anii 1800, litografia este singurul procedeu de imprimare tradiţională în tipar plan, fără gravarea propriu-zisă a plăcii; pe un suport de piatră, calcar de Bavaria, şlefuit cu mare acurateţe, diversele etape premergătoare, complexe (desen cu pigment gras, acţiunea unor acizi slabi, spălarea cu multă apă etc.) au ca rezultat final fineţea, evanescenţa sau exactitatea gesturilor esenţiale ale artei. Este considerată regina gravurii, iar prin unele efecte rezultate, preferata pictorilor (cromolitografie), alături de gravori, bineînţeles. Lucrările graficienei Popovici sunt marcate de tematica primordialităţii: Apa, Pământul, Aerul şi Focul. Niciodată aceste elemente n-au avut astâmpăr creativ, precum şi motivul ei abordat – o continuă Metamorfoză cu permanenţa compoziţiilor deschise, dinamice. Între suflul vulcanului şi clipocitul flăcării, chibzuiala travaliului artistic se închină smerită Cosmogoniei. În continuare la Galeria Helios, un Schimb de identitate aparte, pe tema dor-ului conceput de pictoriţa-curatoare Andreea Foanene şi adresată foştilor ei colegi: Marina Bejan, Minodora Birovescu, Antonia Budimir, Vlad Cadar, Alina Cioară, Giulia Delcea, Ioana Ghiuri, Andreea Hereşanu, Kolumban Ilonka, Silviu Nica, Petronela Petrov, Filip Petcu, Tar Lorand şi Raluca Ţundrea. Portretele picturale şi decorative, în demersuri individuale, redau ochii veseli, contemplativi ori introspectivi ai autorilor. Cromaticile luminoase, câteodată pământii, se primenesc de pigmenţii vârstei îmbujorate, cu miros de nu mă uita. La aceeaşi Galerie Helios, Doroteea Hîrjoi amestecă bine galbenul, culoarea predominantă a Reveriilor. Abstracte, picturile redau zborul ambiental al halucinaţiilor calme, pe trasee vizuale hiper-sensibile. Forme geometrice construite de îngeri având aripi cu alburi cromatice, înlocuiesc singurătatea cu starea unei bune-dispoziţii. Nimic nu este figurativ. Poate un cerc, laitmotiv reprezentat în forma Soarelui, a Lunii sau ai ochilor, păzitorii unei vaste împărăţii. Restul... un du-te-vino controlat, aproape arhitectural, şi o comunicare venită permanent de sus, prin lumini de basm – mesagerii castelelor din cer. Linie şi formă la Palatul Administrativ, o expoziţie semnată de Luigi Varga. Aproape toate sculpturile au patina trecutului, bine întreţinute de respectul cuvenit memoriei. Dealtfel, formele din lemn re-construite la dimensiuni mărite, pot sta oricând pe aliniamentul unor monumente cu aducere aminte. Turnuri-ruine fără acoperişuri, arse de lupte, un obelisc uşor deformat doar de timp, morminte-felii tăiate din trunchiuri şi spintecate de uscăciunea uitării, un schelet arheologic sau figurine ascetice (din bronz) ca desprinse de pe o friză etc... Este o expoziţie sobră fără a fi distantă, cu aerul simplităţii şi al discretului. Este Invent@r la Galeria Pygmalion – Casa Artelor, Direcţia pentru Cultură Timiş, cu doi artişti debutanţi. Realismul din pictura lui Gabriel Bodnariu capătă valenţe frankensteiniene: în locul portretelor, fizionomiile se substituie câte unui kil de carne, după preferinţe: de pui, ficat, inimă sau coaste... tridimensionale şi toate din gips. Însoţite şi de titluri ironice (Oameni de succes, Amintiri, Autoportret cu găndire vegetariană) tablourile se înscriu în aria unui pop-art de-ţi vine să „muşti” din „obrazul” lor. Alăturat, Răzvan Pîrcălăbescu este vânzătorul sculpturilor verzii, din serpentinită – un mineral. Cu forme organice, rotunde şi abstracte, aşezate inert, ca pe talerele unei balanţe, lucrările evocă liniştea dintr-o carmangerie cu produse neglijate, alterate, cadaverice. Expoziţia este bine susţinută de existenţa ipocriziei şi imposturii expirate, cu dorinţa revigorării. Nu e acel film din a nu ştiu câta serie! „Regizorul” grafician Mihai Zgondoiu, pune în scenă, la Galeria Calina, un scenariu Me Matrix de la care aştepţi, iniţial, o minimă asociere cu titlul deja consacrat. Însă surpriza loveşte în plin: o matrice intenţionat narcisistă, o umbră în profil, stă camuflată mult sub masca impersonalului. Depozitar al unui cotidian brutal, artistul redă prin decolaje (ruperea hârtiilor deja colate, asemănător unui panou învechit cu afişe anacronice) peste un fundal cu pensulaţii tulburate spre prozaic, ajutat şi de conturul a trei bull-terrieri. Neliniştile preluate din arta brută („creaţie făcută cu spatele la cultură” – Jean Dubuffet) redau imagini ale suficienţei stradale-general proiectate trecătorului receptor-particular. CIPRIAN CHIRILEANU februarie 2009
Patru expoziţii, prin ochiul ciclopului Cu dorinţa racordării la contemporanul viitor, Galeria Calina se re-inaugurează conceptual în acest an, 2009: Exprimă-te prin artă: dinamism şi diversitate culturală, generic dedicat exclusiv tinerilor plasticieni români. Cristina Garabeţanu (Constanţa) reprezintă prima provocare, cu expoziţia Trauma de a fi în corp. Pe simeze, o serie de fotografii introspective, Exil, de mari dimensiuni, în alb-negru, cu portrete sau trupuri feminine, nude, sunt asociate scenografic singurătăţii, ori împreună cu obiecte înconjurătoare - foarfece, tacâmuri sau pe acoperişul unui bloc. Din aceeaşi serie, dar în dimensiuni mai mici, alte fotografii stau aşezate vertical, pe podea, precum zidurile unui labirint dat de domino-ul perpetuu al suferinţelor, uneori mai mult psihologice decât cele anatomice. Oricui i se poate întâmpla asta, căci o lovitură nu vine niciodată singură, nicicând în acelaşi loc şi întotdeauna îşi schimbă forma! Imaginile, şocante prin hazard şi/sau teribilism asumat, sunt deschise de „cortina” unui text coerent de prezentare (video), conceput de curatoarea-critic de artă Olivia Niţiş, cu profunzimea unor întrebări retorice „încolăcite” în „strigătul trupului”. Image from the clouds, o (altă) expoziţie cu fotografii, semnată de Ana-Maria Teodorescu, la Cafe Papillon. Un colţ de cameră cu mobilier, o femeie, două femei, uneori intercalate şi de prezenţa unui bărbat... imagini calme, în sepia sau alb-negru, apropiate jazz-ului ambiental interbelic. Este ora conversaţiilor târzii, al sincerităţilor, al monologurilor exprimate doar între vechi prieteni. Dealtfel, toate instaneele sunt însoţite de un text aferent (Alunec în amintirile altora... ale mele nu mi le amintesc; Îngerul: îţi împrumut aripile mele până îţi vor creşte altele; Timpuri apuse, nostalgice... ce tulbură liniştea; etc), cu atmosfera unui anumit tip de senzualism amical, unic şi, în acelaşi timp, general. După un scurt popas autumnal la Cafeneau Papillon, prima ediţie a taberei de Pastel Urban (2008), organizată de Fundaţia Rubin, s-a vernisat la Atelierul de Urbanism al Municipiului Timişoara. Descoperit în sec. XVII-lea, „Pastelul e mai cald, mai suplu”, declara Şt. Luchian, unul dintre îndrăgostiţii acestei tehnici plastice, alături de Iosef Iser, Carol Popp de Szathmary, C. I. Stăncescu ş.a. La fel cum literatura alcătuieşte sentimente lirice, şi tablourile, executate în anotimpul ruginiu, prezintă rigori ale construcţiilor (muchii, forme, stiluri) iradiind a picturalitate. Aerul urban, adeseori nepăsător, agitat sau prea-populat, acum acoperit de „pulberi” cu cromatici sensibile şi mlădieri ale contururilor, este încălzit de sufletele (con)citadine ale artiştilor Suzana Fântânariu, Sorin Nicodim, Marcel Breilean, Horia Bojin, Costin Brăteanu şi Constantin Răducan, împreună cu realismul arhitectural văzut de sus, în fotografiile lui Constantin Duma. Care sunt lucrurile cu adevărat importante?; Regele este verde de supărare... nimic nu poate schimba lumea sa!; Despre imaginea din oglindă: sunt frumos? sau Antropomorfomobil, sunt câteva dintre titlurile lui Victor Gingiu (Drobeta Turnu Severin), adunate în tematica unei Incursiuni în posibil şi imaginar, la Galeria Mansarda – Facultatea de Arte Timişoara. Lucrări de mari dimensiuni, în tehnica imprimeului pe materiale textile, împreună cu personajele ce le conţin, pot fi privite cu atenţia unui suprarealism distinct, adeseori ironic. Cromatica pământie cuprinsă de suprafeţele vibrante din fundal, şi nu numai, accentuează bogatul univers narativ al titlurilor. De fiecare dată, o nouă călătorie virtuală între reperele unui a fi şi nu sunt, îşi aşteaptă, caricatural, privitorii. CIPRIAN CHIRILEANU ianuarie 2009
Salonul Artelor Vizuale Timişoara 2008 În organizarea, consacrată, a Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Timişoara, Muzeul de Artă din metropola Banatului a găzduit, la sfârşitul anului trecut, Salonul Artelor Vizuale 2008. Strecurată timid, cu vreo doi-trei ani în urmă, aceasta, de-acum, manifestare de referinţă a artiştilor plastici din vestul ţării are ca principală caracteristică promovarea de nume noi. Salonul, al cărui curator a fost Constantin Răducan, a reunit lucrări ale 149 de artişti, selectaţi de un juriu alcătuit din Leon Vreme, Luigi Varga şi Daniel Apostu – acelaşi care a decis lucrarea câştigătoare: Jumătate tu, semnată de Nora Blaj. Imaginea pare a se raporta la starea de hazard, alăturând, pe de o parte, roşul senzitiv, pe cât de atrăgător, pe atât de trepidant, iar pe de alta, o lungă şi răbdătoare încercare logică de a găsi direcţii, poate iertătoare, poate tranşante... CIPRIAN CHIRILEANU decembrie 2008
|
